duminică, 23 august 2015

Ecosistemul „gri” sau ecosistemul „verde”?



În deschiderea blogului „Sănătate și longevitate” am început cu un îndemn de a evada din sistem, deoarece numai evadând din el îți vei mări șansele pentru o viață sănătoasă și îndelungată. Ca să vezi de ce am făcut acel îndemn, îți voi spune cum văd eu diferența dintre cele două ecosisteme: cel al vieții, ecosistemul „verde”, și cel al autodistrugerii, ecosistemul „gri”.

Orice ființă, de la microscopica bacterie până la uriașa balenă, trăiește într-un ecosistem, un loc în care este în permanent schimb de informații și energie cu mediul și cu celelalte ființe care-l populează. O perpetuă circulație energo-informațională există între orice organism viu și mediul din jurul său, organismul însuși fiind o rezultantă a acestor interacțiuni de natură energetică și informațională. 


Supraviețuitoare a epocii dinozaurilor, o broască țestoasă dobrogeană, în pădurea Hagieni. Sursa foto: George Balaur

Caracatița, de exemplu, o scoică care a renunțat la cochilie, pentru a se putea deplasa mai repede, este rezultatul a miliarde de ani de evoluție, finalul fiind un organism perfect adaptat mediului în care trăiește. 
Omul, invadatorul Terrei, de la ecuator până la poli, a transformat, în schimb, mediul în care trăia, pentru a se putea întinde dincolo de latitudinile geografice care-i asigurau o temperatură confortabilă. 
Așezările rurale au format de-a lungul mileniilor niște ecosisteme stabile, în care viața a prosperat, iar interacțiunile omului cu mediul și cu semenii lui au avut ca efect menținerea acestor ecosisteme vii, în stare să perpetueze viața tuturor, atât a lor, a oamenilor, cât și a plantelor și a viețuitoarelor care-i ajutau în existența lor, atât a celor domesticite, cât și a celor sălbatice, care le asigura hrana ca vânat sau ca sursă de materiale pentru confecționarea hainelor și a încălțămintei. 



Într-un ecosistem verde viața se desfășoară în ritmul naturii. Sursa foto: George Balaur



Acestea au fost ecosistemele verzi, care, încet, încet, după începerea revoluției industriale, la începutul secolului al XVIII-lea, au fost înlocuite cu orașele, ecosistemele gri, în care „ființele” sunt automobilele, omul devenind, încet, încet, un roboțel, un sclav, care a trebuit să aibă grijă de aceste „ființe cu roți în loc de picioare”.
Cel mai ușor poți vedea diferența dintre cele două ecosisteme, la primul drum pe care-l vei face în afara orașului: ecosistemul gri se întinde în fața mașinii tale, kilometru după kilometru, unde totul înseamnă moarte: poluarea de la țeava eșapamentului, aricii, broaștele, pisicile, câinii și alte animale ucise accidental, oamenii morți în accidentele auto și, alături, de o parte și de cealaltă a acestui ecosistem gri, pădurea, un ecosistem verde, unde viața se desfășoară în toată plenitudinea, armonios, fără intervenția omului.

Să le luăm pe rând și să vedem câteva însușiri ale fiecărui tip de ecosistem:

Ecosistemul verde

-hrana era produsă local, în gospodăria proprie, se consuma proaspătă, nu intervenea în producerea ei industria chimică, transporturile, comerțul, sistemul financiar;


Alimente produse într-un ecosistem verde: din grădină direct în farfurie!
 Legume și fructe din grădina proprie de la Mangalia. Sursa foto: George Balaur


-îmbrăcămintea și încălțămintea se produceau local, prin cultivarea inului, a cânepei, prin folosirea lânii, a blănurilor și a pieilor de animale domestice și sălbatice;

-materialele de construcție erau produse, în marea lor majoritate, pe plan local, utilizând preponderent materialul dominant în zonă: piatra, lemnul, argila, stuful;

-ecosistemele verzi nu produceau deșeuri, totul era reciclat, ca într-un mediu natural sută la sută;


Un sat din Munții Apuseni - un ecosistem verde regenerabil de secole. Sursa:extremeadventure.ro


-construcția caselor se făcea prin ajutorul reciproc al membrilor comunității, prin așa-numita clacă sau alte forme de întrajutorare reciprocă;
-viteza de desfășurare a vieții era una în acord cu natura și cu derularea anotimpurilor;

-natalitatea era ridicată, copiii fiind considerați un ajutor în familie, atât în gospodărie cât și la muncile mai dificile ale câmpului, pe măsură ce creșteau;
- generațiile se ajutau între ele, în multe gospodării existând trei generații în aceeași curte: bunici, părinți, copii;


Într-un ecosistem verde, gunoiul nu exista, totul se recicla în natură. Sursa foto: George Balaur


-copiii creșteau în preajma bunicilor, având un respect deosebit pentru cei vârstnici, de la care preluau înțelepciunea și o foloseau în propria lor viață de timpuriu;

-educația în familie și la școală avea și o componentă morală, individul trebuia să respecte normele morale ale comunității, pentru a se integra în cadrul ei;
-membrii comunității într-un ecosistem verde se cunoșteau personal;

- existența banilor era foarte limitată, oamenii practicând preponderent trocul, la târgurile săptămânale;

-bogăția nu era polarizată ca în marile aglomerări urbane de mai târziu, ca urmare a folosirii preponderente a banului, toate gospodăriile având ca avere ceea ce era necesar pentru întreținerea membrilor familiei.


Un cireș înflorit este o punte de legătură între două specii:albinele și oamenii. Sursa foto: George Balaur


Ecosistemul gri

-prima însușire a ecosistemului gri este aceea că este construit preponderent pentru automobile, ele fiind de fapt ”ființele” pentru care se construiește infrastructura: străzile gri, parcările gri, pasajele, podurile gri, benzinării, toate sunt făcute cu rolul de a facilita deplasarea acestor „ființe cu patru roți”, în slujba cărora s-a pus omul. Ecosistemul verde devine ceva infim în întreaga construcție a ecosistemului gri, rezumându-se la câteva insule de verdeață ,numite „parcuri”, și la câțiva copaci strangulați de asfalt;



Lebede dependente de om într-un ecosistem gri: portul turistic Mangalia. Sursa foto: George Balaur



-viteza cu care se desfășoară viața în ecosistemul gri este cea a „ființelor” dominante în acest ecosistem, fiind o viteză care supune la stres și la consum nervos corpul omenesc, al cărui sistem nervos este conceput de natură să reziste la viteza de desfășurare a vieții în ecosistemul verde, unde iarba nu se grăbește să crească și fructul nu se grăbește să se coacă;

-hrana pentru om este produsă în afara ecosistemului gri, uneori la mii și zeci de mii de kilometri distanță, fiind necesare consumuri enorme de energie pentru a aduce hrana de pe câmp în farfuria consumatorului, spre deosebire de producerea hranei în ecosistemul verde, unde este produsă și consumată pe loc;

-ecosistemele gri produc cantități enorme de deșeuri, implicând costuri uriașe pentru distrugerea sau reciclarea lor;



Ecosistemele gri produc cantități uriașe de gunoaie. Sursa foto: albacitynews.ro


-materialele de construcție, îmbrăcămintea, încălțămintea, obiectele casnice și majoritatea obiectelor necesare omului în ecosistemul gri, sunt produse în afara acestui ecosistem, acesta prelungindu-se în exterior prin drumuri și autostrăzi, tot gri, până la sursa productivă. Paradoxul este că ecosistemul gri se prelungește până în inima ecosistemului verde, prin agricultura industrializată, care folosește masiv în activitatea ei industria chimică și pe cea constructoare de mașini. Dacă vezi un lan verde de grâu, fără nici un fir de buruiană, acela nu aparține ecosistemului verde, ci celui gri;



-deși mulți oameni aparținând ecosistemului gri muncesc în cadrul acestuia, mulți sunt nevoiți să muncească în afara lui, în alte ecosisteme gri, aflate la mari distanțe. Acest lucru este vizibil în marile metropole americane, unde oamenii muncesc la câteva ore distanță de locul unde locuiesc, rezultând un imens consum de energie pentru deplasarea zilnică;



Un ecosistem gri e vulnerabil la toate crizele: naturale, economice, sociale. Sursa foto: wikipedia.org


-acolo unde sunt nevoiți să muncească ambii părinți, în marea majoritate a cazurilor, copiii lor rămân în grija altor oameni, iar la vârsta adolescenței mulți cad pradă ecosistemului corupător al curții dintre blocuri, unde înflorește consumul de tutun, alcool și droguri, unde crește criminalitatea și se formează „haitele” umane, acea categorie de oameni care, crescuți printre zgârie-nori, devin foarte agresivi și greu de integrat într-o societate care îi agresează, la rândul ei;

-natalitatea scade, așa cum se întâmplă în cazul tuturor ființelor ținute captive. Natalitatea ridicată în cazul țărilor sărace, unde oamenii trăiesc în marea lor majoritate în ecosisteme verzi, este în armonie cu natura, pe când într-un ecosistem gri, datorită stresului la care este supus organismul, datorită robotizării ființei umane, devenită o anexă a mașinăriilor automatizate de tot felul, natalitatea scade. 
Cum putem explica natalitatea foarte scăzută în cazul Germaniei, de exemplu, una dintre țările cele mai dezvoltate din punctul de vedere al ecosistemelor gri? De ce oare omul, ca specie, odată ajuns la bunăstare, încetează să se mai înmulțească? Nu cumva bunăstarea aceasta de tip industrial, prin acumularea de obiecte ce ne măresc gradul de confort, este ceva greșit? 



Invazia ecosistemului gri în cel verde: câmp de sonde cu fracturare hidraulică. Sursa imaginii: Google Earth.

Oare nu era mai bine ca omul să rămână la stadiul ecosistemului verde, aflat în armonie cu natura, unde viața se desfășura în ritmul și viteza naturale? Mulți din cei pe care-i cunosc personal, care sunt nevoiți să locuiască în prezent în țări occidentale industrializate, spun că tot mai bine este acasă; simt că au intrat într-un sistem robotizat care nu este propice vieții, cu toată curățenia, ordinea socială și bunăstarea materială mai bună decât în țara de origine;

-bogăția este extrem de polarizată, deoarece ecosistemul gri produce „bani” și nu ceva natural, care să susțină viața, acest lucru ducând la posibilitatea ca un singur individ să poată acumula nelimitat, lucru care într-un circuit natural al resurselor, într-un ecosistem verde, nu este posibil;




No job, no home! O realitate crudă a ecosistemelor gri, practic inexistentă în ecosistemele verzi. Sursa: captură ecran Google Image Search.


-o altă însușire a ecosistemelor gri este vulnerabilitatea extremă a ființelor omenești în cazul unor cataclisme naturale (cutremure, inundații, incendii, uragane) sau sociale, provocate de om (crize financiare, crize economice, războaie). Un locuitor al unui ecosistem verde, care-și produce singur hrana, apa, căldura, îmbrăcămintea și alte obiecte de folosință în gospodăria proprie, va fi foarte puțin afectat de oricare din aceste crize, spre deosebire de locuitorul ecosistemului gri, unde viața îi va fi distrusă în urma unor astfel de crize. S-a văzut acest lucru în cazul uraganului Katrina în SUA și, mai recent, în cazul recentei crizei economico-financiare, provocate de om, unde o bună parte din populația ecosistemelor gri a ajuns „jobless” și „homeless”, fără loc de muncă și fără locuință. 



Imagini cu dezastrul uraganului Katrina. Sursa imaginii: captură ecran Google Image Search .


Mai mult decât atât, întregi ecosisteme gri se pot prăbuși într-un timp extrem de scurt, cum este, de exemplu, orașul Detroit din SUA, care este un oraș în ruină, acolo unde (odinioară) înfloritoarea industrie a automobilului a fost relocată în țări în care oamenii trăiau preponderent în ecosisteme verzi. La fel s-a întâmplat și în cazul orașelor miniere, ecosisteme gri prin excelență, distrugătoare ale mediului: cele mai multe orașe fantomă sunt cele în care a funcționat temporar industria extractivă și care a încetat brusc, la un moment dat. Ele pot fi găsite, încă, pe toată suprafața Terrei, din Namibia, până în nordul Canadei. 



Orașul-fantomă Kolmanskop, fost minier, din Namibia, un ecosistem gri mort.
Sursa:thevintagenews.com




Orașul Detroit după ce industria auto l-a părăsit: un ecosistem gri muribund!
Sursa foto:www.againstcronycapitalism.org


Să comparăm viața unui astfel de ecosistem gri cu viața unui ecosistem verde, un sat din munții Apuseni, de pildă, unde viața se desfășoară de secole, poate de milenii, în armonie cu forțele regeneratoare ale naturii. 

Oare de ce fundația prințului Charles al Marii Britanii, cumpără case tocmai în aceste ecosisteme verzi? 
Poate că el a văzut ceea ce noi nu vedem, orbiți fiind, după așa-zisa „revoluție” din `89, de sclipiciul kitsch al Occidentului: faptul că extraordinara biodiversitate a țării noastre este o valoare perenă extraordinară, imposibil de cuantificat în bani.


 Să punem și o imagine optimistă: pădurea este un ecosistem verde ce se regenerează 
pe termen nelimitat dacă nu intervine omul. 
Sursa foto: George Balaur


Bine, și ce-i de făcut acum? Mai putem noi, oamenii simpli, schimba mersul societății, în ansamblul său? Părem a fi atrași hipnotic cu toții de ecosistemul gri. Sufocați de cenușiul asfaltului și al betoanelor, evadăm săptămânal, câteva ore, o zi, două, în ecosistemul vieții, cel verde, de unde mulți am plecat, fie direct, fie cu o generație, două, în urmă!

Schimbarea poate veni, dar nu peste noapte. Conștientizarea faptului că finalitatea unui ecosistem gri este, mai devreme sau mai târziu, autodistrugerea și mutarea noastră în ecosisteme verzi, pentru că numai ele și-au dovedit viabilitatea de-a lungul mileniilor.

Bine, bine, dar cum rămâne cu „progresul tehnologic”, cu dorința noastră de a călători, cu confortul pe care ni-l dau toate obiectele cu care ne-am înconjurat existența?



O imagine-simbol în care se vede lupta naturii cu ecosistemul gri, creat de om, luptă din care natura iese, la final, învingătoare! Foto: Scienze Fanpage-pagină FB


La întrebarea asta, răspunsul ar fi că la un moment dat va trebui să alegem, ca omenire, ca specie, ecosistemul în care vrem să trăiască urmașii noștri. Recent, președintele SUA a declarat oficial că cel mai mare poluator al planetei a luat hotărârea să schimbe radical, în cel mai scurt timp posibil, modul de producere a energiei. Este un prim pas, dar motorul schimbării nu poate veni decât din alegerile pe care le facem fiecare, la nivelul preferințelor individuale, legate de orice aspect al vieții, și să ne punem cât mai des întrebarea, la fiecare alegere făcută, dacă acea alegere aparține vieții într-un ecosistem verde, al vieții, sau aparține unui ecosistem gri, al autodistrugerii pe termen lung.

George Balaur, Mangalia, 23 august 2015

sâmbătă, 8 august 2015

Evadează din sistem!




Se discută din ce în ce mi mult, în lume, dar și la noi, despre „atitudinea anti-sistem”, „lupta anti-sistem”, „ieșirea din sistem”. Să definim însă mai întâi ce este „sistemul”. 

Sistemul este actuala societate modernă, în care tu ești exploatat sistematic de mai multe entități a căror menire pare a fi să te ajute în drumul tău în viață, dar care în realitate te subjugă încet, încet, astfel încât majoritatea timpului îți este dedicată întreținerii lor și nu spre propriul tău beneficiu. 

Acest uriaș SISTEM l-am putea împărți în subsisteme care interferează între ele și conlucrează pentru exploatarea cetățeanului obișnuit, deși oficial se declară a fi în sprijinul său. Pentru simplificare, le vom numi, totuși, „sisteme”. Să le luăm acum pe rând și să vedem cum te exploatează ele:

     
1. Sistemul politic

Majoritatea celor care sunt aleși în acest sistem pentru a organiza societatea, de la cel mai mic nivel până la cel mai mare, formează o structură parazitară, al cărei principal scop este propria prosperitate prin acordarea de privilegii, acces la banul public prin contracte preferențiale pentru lucrările de interes comunitar, angajarea rudelor și prietenilor în posturi administrative bine plătite, uneori cu salarii imense, secretizate, în tot felul de agenții guvernamentale de a căror existență foarte puțină lume are habar.
Acest sistem nu este format pe criterii de competență ci pe principii clientelare, fiind de fapt un sistem mafiot, de factură infracțională. Mare parte din banii pe care tu îi plăteși ca impozite, taxe, accize, merg pentru întreținerea acestui sistem parazitar. Deși acțiunile lui ar trebui să fie în favoarea ta, acestea sunt de fapt o frână în calea dezvoltării armonioase a societății, rezultatul fiind polarizarea bogăției într-un mod disproporționat: o minoritate îmbuibată deține mare parte din bogăția țării, în timp ce o majoritate covârșitoare este, în mod firesc, pauperizată.



2. Sistemul bancar


Este sistemul care pretinde că te ajută să trăiești mai bine, de a avea un nivel de confort într-un stadiu al vieții în care nu ai suficienți bani pentru a-ți asigura singur acel mod de viață. Intrarea în acest sistem, prin care trăiești întreaga viață pe datorie, te face de fapt sclavul bancherilor, prin dobânzile pe care trebuie să le plătești lună de lună pentru aceștia. 

Diferitele clauze, mai mult sau mai puțin vizibile, din contractul de împrumut, sunt menite să asigure în final câștigul băncii și nu al tău. În cel mai rău caz, în care nu mai poți asigura plata creditului și a dobânzii, vei rămâne pe drumuri, banca devenind stăpână pe agoniseala ta: casă, teren, autoturism și alte bunuri. 
Sistemul acesta este în strânsă legătură cu cel politic, amândouă conlucrând pentru subjugarea și dominația ta continuă. În timpul crizelor financiare, sistemul politic sare în ajutorul sistemului bancar, și nu în sprijinul tău. Singurul popor din lume care, în recenta criză financiară, a înlăturat și sistemul politic și pe cel bancar, a fost poporul islandez. 

Acest lucru este foarte bine ținut ascuns de mass-media oficială, deoarece sistemul politic și cel bancar nu doresc ca popoarele să copieze exemplul islandez. Poți vedea în detaliu cum au scăpat islandezii de sistemul politico-financiar corupt și cum au instaurat o adevărată democrație participativă, prin referendum și alegeri corecte, dând click aici.     

3. Sistemul agro-industrial

Acest monstru modern, care produce bani și nu alimente sănătoase, este o entitate profund destructivă a mediului natural și  a sănătății oamenilor. Fertilitatea naturală a solului este distrusă prin îngrășămintele chimice, prin pesticide, erbicide, fungicide și alte „cide”, substanțe care ucid viața microbiologică, cea care, într-un sol natural, în care nu a intervenit omul, asigură fertilitatea naturală a solului. 

Ți-ai pus vreodată întrebarea: cum de într-un mediu sută la sută natural, în care maimuța devastatoare numită „om” nu a intervenit, plantele cresc în abundență, fără fertilizatori, fără pesticide, fără erbicide, fără a se ara, grăpa, semăna sau iriga? Așa zisa agricultură la scară industrială nu face altceva decât să distrugă solul într-un mod aproape ireversibil la scară planetară.

În complexele industriale de creștere a animalelor se folosesc pe scară largă hormoni de creștere, o alimentație hiperproteică a animalelor, astfel încât acestea să ajungă la maturitate cât mai repede, pentru a produce cât mai puține costuri pentru proprietar.

Tot acest mod de a produce hrana este profund dăunător pentru sănătatea ta, rezultând în boli apărute timpuriu: obezitatea, diabetul, bolile de inimă, bolile de piele, cancerul. 

Populațiile izolate, care nu au intrat în acest mod de viață, dictat de complexul agro-industrial modern, se bucură încă de sănătate și longevitate. Un exemplu este populația Hunza, din nordul Pakistanului, care consumă hrană preponderent  vegetală și crudă, despre care poți citi mai multe aici. Concluzia este că acest sistem agro-industrial, care pretinde că produce hrană ieftină și multă, în realitate nu te hrănește ci, pe termen lung, te îmbolnăvește, făcându-te clientul altui sistem, cel farmaceutic, despre care vom vorbi mai târziu.
Tot în cadrul acestui sistem includem și corporațiile producătoare de semințe modificate genetic, care, prin legislație, promovată prin sistemul politic, pe care l-au corupt, au obținut drept de proprietate intelectuală asupra acestor semințe, astfel încât, pe viitor, întreaga omenire va fi nevoită să cumpere semințele lor, întrucât cele naturale vor dispărea de la sine, dacă nu vom avea grijă să fie salvate, pentru generațiile viitoare. Aceste corporații au o putere financiară uriașă, corupând sistemul politic și promovând o legislație în favoarea lor, acționând în justiție și câștigând, de cele mai multe ori, în procesele intentate oamenilor obișnuiți, jurnaliștilor sau altor categorii care se opun expansiunii lor globale. Tocmai acesta este motivul pentru care nu dau nume de astfel de firme, pentru a nu risca o acționare în justiție. Mai multe despre aceste lucruri poți vedea aici.

4. Sistemul energetic

Acesta pretinde că vine în ajutorul tău, pentru a avea lumină, căldură, pentru a-ți reduce timpul acordat treburilor gospodărești, pentru a te informa și cultiva.
Totuși, costul energiei electrice este parazitat de o serie de entități economice „de distribuție” a energiei, astfel încât costul final al acesteia este cu mult mai mare decât ar trebui să fie în realitate, fără acești paraziți, pe care mentalitatea colectivă i-a botezat, în societatea românească, „băieți deștepți”, adică niște paraziți care se interpun între producător și consumator, mărind excesiv costurile de distribuție. 

Poți elimina acest parazit, devenind tu însuți producător de energie, prin instalarea unor panouri fotovoltaice sau a unei mini-centrale eoliene, strict pentru nevoile gospodăriei tale, eliminând astfel atât producătorul, cât și distribuitorul-căpușă, care îți încarcă acum factura energetică.
Tot în cadrul acestui sistem putem include și corporațiile multinaționale de extracție a combustibililor fosili: gaze, cărbune, petrol. Acestea opun o rezistență acerbă la schimbarea sursei energetice, ținând lumea într-un sistem energetic vetust, extrem de greoi și ineficient, extrem de poluant, cu costuri de exploatare uriașe și costuri indirecte de distrugere a mediului, care se vor regăsi, direct sau indirect, în factura ta energetică, fie la cea de transport, fie la cea de încălzire a locuinței.

5. Sistemul „Big Pharma”

Spuneam mai devreme că industria agro-alimentară furnizează clienți pentru sistemul farmaceutic, prin atragerea cumpărătorilor de alimente din supermarketuri, care sunt ultima verigă a lanțului complexului agro-industrial. Acestea îți oferă alimente cu un grad mare de toxicitate și hormoni artificiali, produse la distanțe mari sau foarte mari de locul unde locuiești tu. Aceste alimente vor fi procesate astfel încât să reziste cât mai mult pe raft și nu pentru a le mări calitățile nutritive, pentru a avea, astfel, pierderi cât mai mici pentru producător și vânzător.
Aceste alimente, prin bolile pe care ți le produc, de timpuriu, te vor face clientul sistemului farmaceutic, care, la rândul lui, va avea tot interesul să-i fii client cât mai multă vreme, de aceea medicamentele, pe care le vei introduce în corpul tău, nu te vor vindeca, ci vor ameliora temporar simptomele bolii, astfel încât tu să revii și să încerci un nou medicament pentru afecțiunea ta, devenind astfel dependent de acest sistem, care îți tratează simptomele și nu cauzele bolii. 
Industria farmaceutică este una dintre cele mai profitabile din lume și este strâns legată în activitatea ei de sistemul politic, având o influență extrem de mare în implementarea legislației de sănătate la nivel statal și continental, astfel încât tu să devii, pe parcursul vieții tale, un permanent cotizant al sistemului farmaceutic, local sau internațional. 
Recentul mare scandal privind medicamentele, numit de presă „mafia cancerului”, în care cei bolnavi de cancer, mai precis rudele apropiate lor, au fost exploatați „sistematic”, pleonasmul este intenționat, de către sistemul „Big Pharma”, este unul din multele exemple care se pot da despre felul diabolic în care ești exploatat de către acest sistem.
O expunere amuzantă dar perfect adevărată despre ipocrizia și manipularea din domeniul „Big Pharma”poți să vezi în acest videoclip sau dând click aici.


    6. Sistemul educativ-cultural

Societatea occidentală actuală, formată pe sistemul de valori culturale antice greco-latine, peste care s-a suprapus ideologia iudeo-creștină, se află într-o continuă decadență, de la începutul erei industriale, la începutul secolului al nouăsprezecelea.

 Migrația oamenilor din economia agrară și înghesuirea lor în aglomerări urbane, unde identitatea individului se pierdea în mulțime, a dus la o continuă desconsiderare a normelor moral-religioase, care impuneau în societatea rurală o conduită în conformitate cu preceptele religioase. Acest lucru se poate observa la puținele comunități care au refuzat progresul tehnologic și au rămas într-o „capsulă a timpului”, în secolul optsprezece, respectând cu strictețe normele cultural-religioase și comportamentale ale acelor timpuri. Reprezentativă pentru acestea este comunitatea Amish din SUA, despre care poți citi mai multe aici.

Sistemul educațional a devenit din ce în ce mai tehnic, mai axat pe informație, în detrimentul educației morale, iar odată cu acceptarea pe scară largă în școli a evoluționismului lui Charles Darwin, s-a acceptat și ideea că omul este o specie ca oricare alta și că indivizii ei sunt într-o permanentă concurență pentru a-și asigura supraviețuirea, ducând la exacerbarea ideii de luptă a individului împotriva celorlalți membri ai speciei sale, în detrimentul comportamentului moral-religios, îndreptat către binele comunității și nu către propria persoană. 

Toate acestea au dus la desconsiderarea treptată a normelor educaționale, care aveau ca obiectiv binele comunității, și au început să fie puse în valoare  normele care promovau individul, libertatea lui totală, până la limita libertății celorlalți.

Astăzi este cunoscut faptul că există un grad mare al criminalității în marile megalopolisuri ale civilizației occidentale, unde există o societate eterogenă, cosmopolită, în contrast cu societățile rurale, agrare, omogene din perspectivă etnică și religioasă.

În România, sistemul educațional a devenit încet, încet, după evenimentele din decembrie 1989, un sistem industrial de producere a diplomelor contra-cost, permițând astfel accesul în sfera politică a unor indivizi lipsiți de o educație morală reală, lipsiți de repere și norme de comportament civilizat, care au folosit funcția politică și pe cea administrativă în care au ajuns, pentru propriul interes și nu pentru binele societății.

7. Sistemul asigurărilor și al pensiilor private

Acest sistem se declară a veni în sprijinul tău pentru a depăși situațiile neprevăzute din viață: accidentele cu autoturismul, incendiile, îmbolnăvirile, calamitățile naturale care te pot lăsa peste noapte fără casă și alte situații neprevăzute. 

Trebuie să știi că aceste societăți lucrează în mod principal cu statisticile sociale și prin calcule probabilistice își ajustează în așa fel cuantumul sumelor pe care le încasează de la tine, astfel încât să fie totdeauna în profit. Ele au interesul ca tu să fii un bun cotizant, dar să cobori la doi metri sub pământ cât mai repede, imediat ce ai ajuns pensionar, astfel încât suma ce le-ai cotizat-o de-a lungul vieții să fie mult mai mare decât pensia pe care o primești de la ele.

Care este situația ta acum?  

Dacă ești salariat într-o mare companie, cu credite la bănci pentru a-ți cumpăra locuința, de cele mai multe ori aceasta fiind un apartament într-un oraș aglomerat, dacă te aprovizionezi dintr-un supermarket aflat la marginea orașului sau chiar într-un cartier al acestuia, dacă ești deseori bolnav, stresat, cu o greutate corporală mai mare decât ar fi normal, dacă treci deseori pe la farmacie pentru a scăpa de desele dureri de cap, dacă banii abia îți ajung de la un salariu la altul, pentru că-i dai imediat ce-i încasezi, pe facturile de apă, curent, TV, internet, dacă mergi „la sală”, ca să „tragi de fiare”, pentru a-ți aduce greutatea în limite normale, atunci te afli în situația hamsterului din cușca rotativă, alergând fără nici un spor, prins într-un sistem din care simți că nu mai poți ieși, toate aceste „sisteme”, pe care le-am enumerat mai sus, fiind gratiile cuștii în care te afli.

Dacă ești mic întreprinzător, având o afacere din care încerci să îți întreții familia, nu ești prea departe de situația primului. Ești de fapt un colector de taxe și impozite de la clienții tăi, pentru a le furniza membrilor sistemului politic, paraziții care, de fapt, sunt „asociați” cu tine în proporție de 60 %, în firma pe care o deții.

Bine, bine, dar cum evadezi?

Și totuși, se poate scăpa din capcana în care singur ai intrat, dar pentru asta îți trebuie hotărâre, ca pentru orice schimbare majoră din viață.

Dacă n-ai apucat să intri încă în „ roata hamsterului”, atunci îți va fi mult mai ușor să începi o viață în afara ei. În societatea modernă occidentală, în Statele Unite, Canada și în țările din Europa occidentală, tot mai mulți tineri aleg să trăiască în afara sistemului, acest mod de viață căpătând și o etichetă, în limba engleză: „off-grid living”. 

Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să intri în posesia unei suprafețe de pământ, aflată la o distanță medie de orașul în care locuiești acum, spre care să nu faci mai mult de o jumătate de oră. 

Al doilea lucru pe care trebuie să-l faci este să forezi un puț de apă, pentru a putea astfel să-ți asiguri una din resursele primordiale ale vieții: apa.

Al treilea lucru pe care trebuie să-l faci, este să-ți procuri semințe de legume tradiționale, nemodificate genetic, să plantezi pomi fructiferi din soiuri tradiționale, potrivite cu clima locului în care locuiești. Una din sursele gratuite de semințe tradiționale este Asociația Ecoruralis, pe care o găsești aici.

Următorul pas este construirea unei căsuțe tradiționale din cele mai ieftine materiale disponibile: piatră, chirpici, lemn. Chiar dacă aceste materiale sunt acum asociate cu ideea de sărăcie, trebuie să știi că în lumea occidentală hiperindustrializată a luat naștere un curent de opinie care promovează întoarcerea la modul de viață preindustrial, fiind în vogă printre oamenii inteligenți și cu înaltă conștiință civică, casele din cob, un material compus din argilă, apă și paie. 
Construcția unei astfel de case va fi mult mai ieftină decât construcția unei case moderne, pentru care va trebui să faci împrumut la bancă și va trebui să fii sclav pe viață pentru acel credit. Mai mult decât atât, nu vei avea nici garanția că îți vei putea plăti până la capăt datoria, existând riscul de a rămâne și fără casă, pe parcursul vieții, așa cum se întâmplă în America sau în statele Europei occidentale și, de ceva vreme, și la noi, în România. Există modele foarte interesante de astfel de case, pe care le poți găsi și singur, căutând pe internet „cob houses”. Un sait de unde te poți inspira îl poți vedea aici
O sursă excepțională de informații este un blog numit „Traduceri ecologice independente”, în care un grup de oameni, hotărâți să schimbe societatea coruptă de bani în care trăim, traduc în limba română, fără să fie plătiți de nimeni, absolut benevol, cărți pe această temă. Blogul îl găsiți aici.

Chiar și în România au fost construite astfel de case. Cea mai recentă, pe care am văzut-o pe internet, și care mi-a plăcut, a fost construită de Cristian Lascu, reprezentantul societății National Geographic în România, un om pe care, personal, îl admir, pentru că a rămas „în afara sistemului” și, chiar prin construirea acestei case, demonstrează că are o gândire anti-sistem. Despre căsuța lui minunată puteți citi și vedea mai multe aici.
O altă casă deosebită, construită din materiale tradiționale, lângă București, la Ciolpani, având și o arhitectură deosebită, o poți vedea aici.
Asigurarea încălzirii pe timpul iernii, precum și a apei calde, o poți avea construindu-ți o sobă rachetă, „rocket stove”, pe englezește. Cu puțin efort, ți-o poți construi chiar singur. Acest model de sobă consumă a opta parte din consumul unei sobe tradiționale de teracotă, putând astfel să ai căldură și apă caldă aproape gratis pe timpul iernii, folosind crengile rezultate din tăierea pomilor tăi, din livadă. Mai multe despre o astfel de sobă, poți găsi pe internet, căutând „rocket stove”. Un exemplu despre modul cum funcționează o astfel de sobă-minune, găsești aici.
Căsuța pe care o construiești inițial va putea să folosească mai târziu pentru a găzdui turiști sau cursanți pentru o școală practică, unde vei putea să-i înveți și tu, la rândul tău, să iasă din sistem.
Trebuie să știi că sunt destui oameni din Occident care s-au stabilit în zone rurale din România, tocmai pentru că aici au văzut că natura nu a fost distrusă în proporția în care a fost făcută în țările lor. Insecuritatea lumii în care trăim, cu subjugarea față de toate subsistemele pe care le-am prezentat mai sus, iminența unui nou război, hrana din ce în ce mai chimizată și modificată genetic, i-au făcut pe cei mai înțelepți dintre ei să aleagă o astfel de viață, mai simplă și infinit mai sigură. 
Gândește-te că dacă vei avea hrană produsă de tine, apă scoasă din puțul tău, încălzirea asigurată din livada ta, singura ta legătură cu sistemul va fi plata impozitului pe teren și casă. Dacă ai și abilitatea de a-ți transforma casa și terenul într-o mică afacere, în genul celei despre care am spus ceva mai sus, atunci, practic, vei putea trăi acceptabil doar din mica ta bucată de pământ. 
Un astfel de exemplu este familia Dervaes, din Pasadena, California, S.U.A., care, de pe o suprafață de teren extrem de mică, își produce hrană pentru consum propriu, surplusul îl vinde unor restaurante de lux, iar casa lor este și școală pentru diferiți cursanți, care vor să se întoarcă la o viață naturală, simplă, în afara SISTEMULUI. 
Dacă ei au reușit, și tu poți reuși! Nu ai altceva de făcut decât să îi imiți. Dacă un lucru a funcționat undeva în lume, fii sigur că poate funcționa  și în altă parte! Ai aici un scurt video despre acest lucru.

Probabil că dacă te-ai născut și ai crescut mare parte din viață într-un apartament de bloc, într-un oraș, mai mult sau mai puțin aglomerat, ceea ce ți-am arătat aici ți se va părea extraordinar de dificil de îndeplinit. 
Spun asta pentru că am și eu trei copii, care au trăit parțial la bloc, și, singurul mușchi al corpului pe care îl folosesc preponderent este cel al degetului arătător de la mâna dreaptă, da, ai ghicit, cel cu care apasă pe butonul-stânga al mouse-ului. Probabil că te-ai obișnuit cu această viață, preponderent virtuală, mărginită la dreptunghiul laptop-ului sau, mai recent, al smartphone-ului. 
Dacă te-ai născut însă într-un sat, oriunde în țara asta, și ai fost obișnuit de mic copil, să ai anumite responsabilități în gospodărie, vei recunoaște în modelul de viață pe care ți-l propun, că nu diferă prea mult de viața pe care au dus-o părinții și bunicii tăi, în era preindustrială, când trăiau sub același acoperiș trei generații, bunici, copii, nepoți, care se ajutau reciproc în viață, în afara sistemului exploatator pe care l-am expus mai sus. Și poate că îți va veni mult mai ușor să înțelegi că cea mai bună luptă anti-sistem este, de fapt, ieșirea din el. 
Dacă tot mai mulți oameni vor părăsi în mod pașnic „sistemul”, acesta va dispărea de la sine. Imaginează-ți că într-un an de zile, nimeni nu va mai cere, la nici un supermarket, carne de porc. În scurt timp vor dispărea abatoarele de porci, complexele industriale de creștere a porcilor, producătorii agricoli care alimentează aceste complexe își vor modifica producția pentru noi consumatori. 
Pare ceva imposibil, și chiar este, dacă ne gândim la preferințele alimentare ale majorității oamenilor. Dar, dacă tu vrei să ieși din modul de viață care în final te duce către boală, suferință și îndatorare, poți face acest pas, în opoziție cu marea majoritate, care vor continua să se învârtă în „cușca hamsterului”, în timp ce tu te vei îndrepta, încet, încet, către o viață sănătoasă, în libertate, departe de gratiile ce-i țin captivi pe cei mai mulți, care preferă siguranța cuștii, în locul libertății. 
Să ne imaginăm că am putea vorbi cu o pasăre tropicală, ținută acum într-o colivie de aur, într-un apartament de lux, într-un imens zgârie-nori al unui mare oraș. Sunt sigur că dacă am putea face acest lucru, acea pasăre ne va spune că, chiar și o colivie de aur, rămâne, până la urmă, tot o pușcărie.

George Balaur
Mangalia, sâmbătă, 08 august, 2015